joi, 21 iulie 2011

Suflet de gheata


Iar o sa fac un post stupid in care o sa ma plang ca mi-as dori atat demult sa fi langa mine . In noaptea asta n-am visat nimic . Poate eram prea obosita . Din nou am dormit doar 5 ore . Cand m-am culcat inca ma gandeam la tine . Auzeam ploaia cum bate in geam . Am stat si am citit langa fereastra deschisa . Nu mi-a fost frig sau macar teama ca voi raci . Defapt nu simteam nimic . Ma gandeam prea atent la intamplarile din carte . Cafeaua cu lapte ma incalzea . Poate , singura alinare a mea . Am reusit sa adorm cu animalutul meu de plus in brate . I-am dat numele Broschi (poate e o aluzie la adresa colegului meu care are numele de familie asemanator ) . E o broasca fara un ochi , nu din cauza ca l-am maltratat eu ci din cauza ca si l-a pierdut . Asa cum mi-am pierdut si eu o parte din mine . Dimineata , totul era altfel . Era cald poate prea cald . Soarele era inebunitor de luminos . Totul pare asa de vesel cand afara e frumos . Odata cu inceperea furtuni nimic nu mai e lafel . Umbrele misterioase din noapte se transforma in oameni cu zambete false . La fiecare pas te lovesti de ei . Daca pari putin scrantit se uita urat la tine . De parca ei n-ar fi avut nicioadata in viata lor un acces de nebunie . Si cand se lasa seara iar apar acele umbre nedeslusite . Doar micile felinare de la colturile strazilor le arata adevara fata . Dar la ce folos daca pe ei nu-i cunoaste nimeni ? Picuri reci de apa imi cad pe piele . De data asta nu e ploaie ci dusul rece de vara . Parul e ud , cada e plina de apa , baie miroase a gel de dus .




Ca ba e ploaie vant niciun curcubeu
Da cica toate astea sunt doar in capul meu
Si-mi zice : du-te numai sta
Tu chiar nu vezi cat ai intarziat deja
Aruncati toate visele intr-o geanta si pleaca
Grabeste-te ca trenul asta nu asteapta
Dar eu stiu deja ca vreau cu totul altceva
Inchide ochii iti poti imagina
Ca lumea e a ta, si in plus
Poti sa sari sus sus sus .



Totul e un vis , doar un vis . Un vis frumos care se termina cand deschizi ochi . Te bucuri ca vezi din nou lumina zilei . Iti scapa un oftat pentru ca visai asa frumos . Stiu sentimentul . Tu erai acolo si apoi ... ai disparut . Imi e poate prea rau ca sa gandesc . Mie imi e rau cam tot timpul . De aceea azi am cazut . Pur si simplu am cazut din picioare . M-am prabusit . N-am mancat aproape nimic toata ziua . Nu tin la silueta din contra , insa niciodata nu imi gasesc capul de treburi . Astept intotdeauna seara ca sa pot citi . Iar la fereastra , iar alaturi de magia nopti .

Un comentariu: