Ploaia

Ea paseste increzatoare pe trotuar . Isi tine privirea inainte nefiind atenta la ce se intampla in jur . Se indreapta spre casa . Dar inainte sa ajunga acasa , trebuie sa treaca prin cartierul lui . Cine e el ? O dragoste esuata . Dintr-odata incepe ploaia . Fata nu da niciun interes schimbari vremi . In fata , apare un personaj pentru care ea , prezinta putin interes . Dupa ce o identifica , iuteste pasul . Cand ajunge in dreptul ei , aude o voce :
-Ce s-a intamplat ? Nu ma mai recunosti ?
-Nu . Te-am uitat . Asa cum ai uitat ca si eu am sentimente . De acum pentru mine esti un nimeni !
Fata incerca sa fuga . Sa plece cat mai departe de locul acela insa el o prinse de brat .
-Nu stii ce faci ! spuse el . O sa pleci si dupa o sa-ti para rau . Iar eu o sa-ti intorc spatele .
-Daca de acum , spui ca imi intorci spatele , oare ce o sa faci in viitor ? O sa-mi dai un sut in fund ca sa dispar mai repede ?
-Dar eu te iubesc !
-Si eu te-am iubit dar acel sentiment a disparut demult .
Baiatul o tine strans . Intr-un sfarsit , isi facu curaj si o saruta . Fata nu se impotrivi . Se privira cateva secunda , timp in care stransoarea lui s-a retras . Ea se destepta :
-Nu trebuia sa fac asta !
Si o lua la fuga . Baiatul o pierdu in umbra .