Am crescut

Inainte , imi era teama de necunoscut . De faptul ca v-a trebui sa fac un text in care ar trebui sa-mi spun opinia , sa folosesc cuvinte noi , deosebite , neintalnite in rutina de zi cu zi . Imi era frica ca cei din jur vor rade de ce am facut eu , ca vor fi ca de obicei niste javre . Dar , mai mult imi era frica de mine . De limitele mele .
Inainte , eram limitata . Singura propozitie care imi venea in cap la fiecare pas era : Ana are mere . Restul erau doar balbaieli pe care colegi incercau sa le desluseasca . Vorbeam mult , stiam ca trebuie sa-mi spun parerea , dar nu stiam cum . Aveam o voce de copil gingas , dulce . Eram adorabila . Dar pana cand ? Pana cand am invatat ca , nu orice se obtine prin rugaminti , imbracisari si pupicuri . Pana cand am invatat ca un simplu iarta-ma , nu aduce totul la normal . Pana cand am invatat ca lumea cu e asa roz si ca toti sunt impotriva ta .