Cu pasii mici , ea se indrepta spre portile liceului . Pantofii lacuiti loveau sacadat trotuarul . Din cand in cand isi netezea rochita scurta de vara din voal . Ochii putin fardati cu un roz pal priveau increzatori inainte .
O persoana aparte o facu sa tresara . Mersul leganat de dinainte se transformase intr-o adevarata cursa . Vroia sa-l ignore . De ce ? Poatre pentru nu as arata sentimentele adevarate . Cand trecu prin dreptul lui inima ii statea in loc . O va baga in seama ?
-Nu ma mai recunosti iubire ?
-Ceva ma face sa cred ca n-ai la cine sa te mai dai si m-ai ales pe mine . Prietene , cu mine nu-ti merge !
-Hai ca te cunosc eu pe tine . Aceasi visatoare , antipatica si indragostita ai ramas .
-Indragostita de ce ? Ma faci sa rad .
-Nu stiu . De o persoana anume .
Baiatul ii facu
cu ochiul . Fata parca scarbita de convorbire pleca .-Stai ! Nu ti-am spus totul .
-Si ce ar trebui sa-mi mai spui Romeo ?
-Esti simpatica . Stiu ca ma placi . Vrei sa fii cu mine ?
Linistea fu intrerupta de alarma ceasului desteptator . Ridicandu-se buimaca din pat , fata zise incet cu vocea tremuranda :
-A fost doar un vis .
Visele astea par atât de reale când sunt puse în joc sentimentele noastre. Frumos scris!
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii! Peste cativa ani, vei fi cunoscuta drept o scriitoare renumita, ce reuseste sa insereze in cartile ei sentimente.
RăspundețiȘtergereFrumoasa postarea:)Unele vise par cateodata atat de reale...
RăspundețiȘtergerece povestioara frumoasa de "buna dimineata".Like it ;)
RăspundețiȘtergereaataat de tare! :d
RăspundețiȘtergere