As putea uita de toate daca mi-ar fi indiferent . Dar nu-mi este ...
Zilele trec prea repede . Amurgul nu mai pare asa frumos . Parca totul s-a schimbat . Toate lucrurile ma plictisesc si ma fac indiferenta . Insa asta nu se observa . Rad din orice prostie . Cred ca am dat intr-o betie cronica . Pur si simplu ma imbat cu apa . Am inceput sa urasc pe toata lumea . Ma simt jucaria tuturor . Parca sunt data de la unii la altii si fiecare isi bate joc de mine in felul lui .
Imi vine sa urlu de durere din toti rarunchi . Dar de ce ? Tot pe mine ma doare in gat intr-un final . Tot eu sufar . Orice lucru pe care il fac ma loveste de acelasi deznodamant : suferinta . Parca s-ar repeta la nesfarsit .
Pacat...starile astea sunt ca niste boliX_X.Gandeste-te la o metoda de a scapa de aceasta suferinta:*
RăspundețiȘtergereCâteodată e bine să îmbrățișezi schimbările și să scoți tot ce e mai bun din ele, așa vei putea merge mai departe :)
RăspundețiȘtergeremmm cam trist ((
RăspundețiȘtergere''betie cronica'' perfect! :x cat despre subiect, intr'o seara mi'a venit in minte sa zic ''fericirea nu este decat o camuflare a suferintei.'' si te'as minti daca asi spune ca in momentul de fata sunt de parere ca e invers. dar, trebuie sa iti hranesti respectiva camuflare pentru a fii fericita! ps: viatza este o minune! traieste'o!
RăspundețiȘtergere