Desteptarea ...

Uneori ma trezesc la realitate si-mi spun in gand : da'o naibii de suferinte !
Atatea vise , amintiri , ganduri , sentimente ravasite degeaba . Atatea lacrimi . Atata suferinta . Mda , si cum spuneam totul va fi bine intr-un sfarsit . Acesta e sfarsitul si intr-un fel , totul e bine . Am invatat sa nu-mi mai pese . Sa las totul in urma ... si sa fiu eu . Cea care eram inainte , fara griji si mereu cu zambetul pe buze . Si iata-ma ! Am iesit la lumina .
Mereu mi-am dorit sa fiu eu . Poate inainte cineva imi controla viata . Chiar o facea . Cineva care imi spunea ca asta e bine si asta nu , asta ar trebui sa imbraci azi pentru ca trebuie sa porti uniforma , sa nu injuri , sa nu te certi , sa nu , sa nu , sa nu ... Cred ca am atins apogeul . De aici inainte voi fi doar eu , cea cu o mie de vise , cea care nu respecta regulile , cea care injura pe toata lumea . Mi-am dorit o schimbare radicala . Ok , dar nu sa ma schimb intr-o plagiatoare care imita pe toata lumea ci sa fiu eu , persoana care sta inchisa in mine .Acea persoana hippie , amuzanta si plina de viata . Mereu mi-a placut viata asa cum e doar ca am vazut-o prin prisma altor ochi . Ochi  care nu sunt ai mei . Poate o sa va schimbati parerea despre mine . Ma veti crede fetita cu fite de Bucuresti care n-a intampinat inca grijile vieti . Nu-mi pasa . Imi pare rau doar ca nu mi-am dat mai repede jos aceasta masca .



Postarea asta ti-o dedic tie , Alexandra pentru ca m-ai intrebat de ce vreau sa ma schimb si daca plagiez pe cineva . Ei bine , n-o fac si sper ca intelegi ce-am scris m-ai sus . Daca ma cunosti vei intelege , daca nu atunci nu-mi bat gura de pomana .






(tunsoarea pe care mi-o fac pana la urma)