Impossible

Stateau nemiscati . In fata lor , cafeaua isi imprastia aburii prin incapere . De afara , razbateau cateva sunete de claxoane apoi , tacere . Ea iti atinti privirile spre fereastra . Deslusea umbre vagi , fum , miros de tigara .
-Ah , orasul , murmura .
El incuviinta . Apuca ceasca cu mana dreapta si sorbi o gura de cafea . Ofta .
-Te face sa te gandesti la siguranta zilei de maine . Si e uneori asa romantic .
-Nu e romantic . Este aspru , dur , plin de greutati . Locul unde cei slabi mor , zise ea .
Se ridica . Isi aranja o suvita de par . Pasi pe coborul pufos . El se lipi de ea . Vroia sa o sarute . Se feri .
-Nu acum , spuse fata .
-Te urasc !
-Nici eu n-o sa te iubesc mereu .
Zambi .
Isi apuca geanta . Se incalta in graba .
-Unde pleci ? intreba el .
-Acasa . raspunse sec ea .
-Dar asta e casa ta ...
-Am vrut sa-ti spun acum ca sa nu te ranesc . Plec departe .
-Te intorci ?
Nu raspunse .
-Nu-mi plac despartirile lungi .
Asa ca ii tranti usa in nas . In urmatoarele luni nu il vizitase .