sâmbătă, 7 mai 2011

Ploaia # 2


Intr-o mansarda veche , mobilata doar cu o canapea , o oglinda , o masa si cateva scaune doarme ea . Linistea este intrerupta de soneria unui telefon mobil . Fata se desmeticeste din somn si apuca telefonul care era aruncat pe podea . Raspunde fara sa se mai uite la numar :
-Alo .
-Alina ce ma bucur sa te aud . Am crezut ca nu o sa-mi raspunzi . Eu ...
-Tiberiu nu intelegi ca totul s-a terminat ? Poate mila ma opreste sa nu-ti opresc telefonul in nas .
-Vroiam doar sa-mi cer scuze .
-Nu crezi ca ai facut destule ? Daca vrei cu adevarat sa-mi faci un bine , uita-ma !
-Nu poti sa-mi mai dai o sansa ? Nici macar n-am facut mare lucru .
-De ce ? Ca sa sufar si mai mult dupa ? Si daca ti se pare a injunghia hoteste un mic lucru , atunci m-ai gandeste-te !
-Ce ? Dar ma intrebi daca a fost vina mea ? Ea s-a aruncat pe mine .
-Dar tu ai sarutat-o ! Tiberiu , ai sarutat-o !
Si fata inchise telefonul . Incepu sa planga . Se baga mai mult in culcusul ei cald incercand sa-si acopere lacrimile . Dar de cine ? De propriul orgoliu , care ii spunea ca nu merita .

Un comentariu: